Mulțumiri

Vă mulțumesc că ați rupt putin din timpul dumneavoastră pentru a vizita acest blog. Sper din toată inima să vă placă ce ați găsit. Doar asa pot să mă bucur, altfel nu merită timpul pierdut. Vreau să împărtășesc și altora câte ceva, vreau să schimbăm idei din domeniile ce ne interesează.

luni, 19 decembrie 2011

Circuit pentru incarcarea acumulatorului Li-Ion

Un montaj simplu pentru incarcarea acumulatorului Li-Ion puteti vedea in schema de mai jos.
Este facut si sunt multumit cum functioneaza. Schema am gasit-o pe net cu ceva timp in urma.
Modificand valoarea rezistorului R5, putem ajusta tensiunea de iesire pt. a avea exact 4,1 V
Mai multe detalii despre acest incarcator gasiti aici.
Mai multe informatii privind modul de incarcare a acumulatorului Li-Ion puteti gasi aici:
In poza de mai jos avem cablajul si dispunerea pieselor.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Voltampermetru cu ATmega8 - varianta cu TQFP

Acest montaj a fost conceput pt. a masura curentul si tensiunea de iesire  dintr-o susa, in cazul in care rezistorul de sunt este conectat pe ramura de tensiune negativa.
Are nevoie de o singura tensiune de alimentare care poate fi obtinuta de la sursa la care se monitorizeaza. Ca functie suplimentara acesta poate controla un ventilator folosit pentru a raci radiatorul sursei. Pragul la care ventilatorul porneste poate fi ajustat folosind Touch Button pt. Setup.
Caracteristici tehnice
-gama de tensiune 0-30V;
-rezolutie de masura tensiune  10mV;
- gama de curent 0-99A;
-rezolutie masura curent 10mA (depinde de valoarea rezistorului de sunt);
Rezolutia interna a multimetrului este data de relatia:
Rezolutia [mA] = 1/(R[ohm]*3.2)
Caderea de tensiune pe rezistorul de sunt nu poate depasi 2.4V, deci R[ohm] ar trebui sa fie mai mica de 2.4/Imax[A].
Schema

Montajul componentelor pe placa - varianta construita de mine cu radiator mai mare pt. surse

Indicatii constructive
-nu uitati sa faceti cele doua strapuri de pe partea cu semireglabili;
-faceti scurt intre tampoanele  unde se monteaza bobina L1. Sau montati o bobina SMD;
-Sursa U2 de tip LM7812 (+12V) Va fi montata pe un radiator. Eu am montat si sursa de 5V tot pe acelasi radiator, nu pe placa de circuit. Nu mi-a placut ideea originala, se incalzea destul de tare din cauza LED-urilor de la afisaj. Asa ca am pus un radiator un pic mai mare pt. ambele surse de 12 si 5V;
-acordati atentie la polaritatea diodelor D1 si D2.

Programarea uC-ului
Deoarece uC este de tip TQFP, acesta poate fi programat dupa ce s-au lipit toate elementele pe PCB. Programarea se face usor, semnalele sunt livrate prin conectorul afisajului LCD. Este recomandabil sa se utilizeze un conector detasabil cu pini auriti pentru o eventuala actualizare a software-ul. Pentru programare eu am folosit un programator pe portul serial construit de mine. Detalii despre el pot fi gasite pe dfi57.blogspot.com A fost programat cu PonyProg. Am folosit un ATmega8 nou si lucreaza cu oscilator intern RC 1MHz exact ca in aplicatia de fata. Nu am setat nici un fuse bit. L-am pus la programator, l-am citit, l-a vazut programatorul si am incarcat softul in el. Destul de simplu nu? Daca foloseam alt integrat care a mai fost folosit, atunci trebuia setati fuse bitii pentru a indeplini conditia de mai sus. In plus Brown-out ar trebui sa fie pornit prin activarea BODEN. Scrie in documentatia de pe site-ul http://www.elfly.pl/
Nu uitati, montajul sa fie alimentat cu 5V in timpul programari uC-ului. Aceasta tensiune poate fi furnizata de programator (ca in cazul meu) sau de la o alta sursa. Poate fi folosita si sursa de 5V de pe cablajul multimetrului.
Dupa conectarea uC-ului la programator, ar trebui sa vedeti daca uC-ul este vizibil pt. program. Daca totul este OK, puteti incarca programul care este disponibil pe  http://www.elfly.pl/ Atentie ce program incarcati, softul este in functie de afisajul LCD folosit. Adica 1x16 sau 2x16, pentru montajul de mai sus trebuie incarcata varianta de program pt. TQFP.
Atentie! Nu incarcati in uC softul de la varianta PDIP (integrat normal), poate duce la distrugerea uC-ului.

Cablu de conectare la programator -  corespondenta semnal
LCD Pin number
LCD signal
µC signal/Pin
Prog signal
1
GND
GND
GND
2
VCC
VCC
VCC
4
RS
SCK / PB.5
SCK
5
RW
MISO / PB.4
MISO
6
EN
MOSI / PB.3
 MOSI
10
D3
RESET
RESET

Dupa programarea uC-ului trebuie facut scurt intre pinul 1 si 5 ai conectorului LCD de pe placa de baza, pentru a pune semnalul RW la masa. Altfel LCD-ul nu va functiona corect.

Schema de conectare la sursa de monitorizat

Resetare si configurare – se face cu ajutorul butonului S1
In timpul normal de lucru daca se apasa butonul S1, va anula valoarea afisata.
Pt. configurare se tine apasat S1 si se alimenteaza montajul pana cand pe afisaj apare mesajul ,,www.elfly.pl” si va intra in modul de configurare.
1-Primul parametru este tensiunea de referinta. Deoarece Vref. variaza de la cip la cip intr-o gama destul de larga, se va masura intre masa si pinul 20 de la uC tensiunea de referinta care trebuie inscrisa prin apasarea repetata a butonului S1. Daca nu se va inscrie nimic, se va presupune ca Vref = 2.56V (valoarea din foaia de catalog). Dupa configurarea Vref nu se va mai apasa butonul pt. aproximativ 5 secunde si va sari automat la parametrul urmator.
2-Programarea valori rezistorului de sunt. Daca valoarea este cunoscuta se apasa butonul pana indica valoarea corecta. Nu se apasa butonul aprox. 5 secunde pt. a trece la parametrul urmator.
Reglajul lui R9 si R10
Pentru a reduce erorile de conversie, gama de masurare este impartita in doua sub-game 0-10V si 10-30V. Pentru a regala fin subgama se conecteaza la iesirea sursei de monitorizat un voltmetru cat mai precis, se regleaza sursa pt. o tensiune de iesire de 9V si se roteste R9 pana cand pe afisajul voltmetrului avem tensiunea identica cu cea indicata de instrumentul etalon. Pentru  sub-gama de 10-30V se pune sursa de monitorizat pe tensiune de iesire de 19V si se regleaza R10 pana cand multimetrul indica aceasi tensiune ca aparatul etalon. Mai multe explicatii gasiti pe pagina http://www.elfly.pl/  Aici gasiti si desenele cablajului, ambele fete.
Verificarile facute de mine pot fi vazute in pozele de mai jos. Merge excelent si merita facut. Va urez succes.
Verificarea tensiuni
Verificarea curentului avand ca sarcina un bec de 6.3V

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Detector de camp electric

  Acest aparat poate monitoriza variatia campului electric dintr-un anumit spatiu. Are o scala gradata de la 2.5 Ev/m la 56 Ev/m, compusa din zece LED-uri.
 Etalonarea aparatului se face intr-un camp electric de 10 Ev/m masurat cu un alt aparat, si rotind semireglabilul P1 pana cand LED-ul corespunzator indicatiei de 10 Ev/m,este pe cale sa se aprinda.
  Am facut acest aparat si functioneaza bine. Daca incarc electrostatic o bagheta de plastic sau apropii aparatul de ecranul TV sau cabluri electrice LED-urile se aprind. Nu am etalonat aparatul, pentru ca nu am avut un camp electric de referinta masurat cu alt aparat de precizie.
   Pentru a se monitoriza variatia campului electric dintr-un anumit loc, se va aseza intr-un loc ferit de surse electrice si electrostatice (parazite), astfel incit sa nu se aprinda LED-urile .Ele se vor aprinde la cresterea intensitati campului electric. Traductorul este un condensator cu aer facut din placi de cablaj imprimat pe sticlotextolit si are capacitatea de aprox. 10pF. Aceasta este valoarea masurata de mine cu un capacimetru digital. Schema electronica este prezentata mai jos.
Cum arata aparatul in interior dar si pe afara poate fi vazut in pozele de mai jos:
Alte detalii de montaj pot fi vazute aici.
Descrierea aparatului, schema si modul de constructie a detectorului de camp electric a fost publicata in cartea ,,305 Circuite electronice" aparuta la editura Teora la pagina 171.

marți, 18 octombrie 2011

Colonizarea altor planete este posibila?....

   Colonizarea altor planete a fost abordata in diferite carti de stiinta sau SF, filme, etc. S-a vorbit destul de mult pe aceasta tema, s-au facut planuri. In ultima vreme au aparut voci care sustin ca avem deja colonii pe Luna sau pe Marte, sau in alte locuri din sistemul solar.
 Fiind pasionat de subiect am cautat informatii  despre planetele sistemului solar, spatiu interplanetar, calatorii spatiale, colonii spatiale, si am ajuns la concluzia ca, in acest moment dar nici in viitorul apropiat nu poate fi vorba de asa ceva. In timp ce analizam informațiile se conturau câteva probleme majore ce stau in calea realizari acestui vis al omului. Pentru a putea coloniza un alt corp ceresc, este necesar mai intai sa rezolvam problemele calatoriei cosmice discutata aici.

O problema este gasirea unei planete cat mai asemanatoare cu Pamantul pentru a fi mai usoara adaptarea omului la conditiile existente acolo. Planete asemanatoare Pamantului sunt situate in afara sistemului solar nu sunt de luat in calcul. Distantele sunt enorme si nu cunoastem mai nimic despre ele. Nu avem tehnologia si nici cunostintele necesare pentru a ajunge acolo. Si nu vom fi pregatiti prea curand pentru asta.
Din pacate nici in sistemul nostru solar nu se gasesc asemenea planete. Singurele planete din sistemul solar pe care ar putea  probabil sa existe baze, colonii, in care sa poata supravietui oamenii, ar pute fi Venus si Marte, planete vecine cu Pamntul.
 Pe Venus este prea cald, in jur de 450 grade celsius la suprafata, o atmosfera otravitoare, foarte densa cu pesiunea de 100 atmosfere la nivelul solului. Dar la o anumita inaltime (30 Km) de suprafata solului unde conditiile sunt mult mai apropiate de cele de pe Pamant, s-ar putea amenaja anumite baze, insule, care sa pluteasca la acea inaltime si pe care omul sa poata supravietui. Despre asemenea baze care sa pluteasca in atmosfera foarte densa a planetei Venus, a fost un serial interesant pe Discovery. Problema majora in opinia mea ar fi obtinerea resurselor necesare desfasurari vietii in conditii de siguranta acolo. Nu cred ca acele baze pot exista fara sa depinda de resursele trimise de pe Pamant. Poate doar pentu scurt timp. Deci nu vor fi permanente, iar in aceste conditii nu putem vorbi de o colonizare.
Cea de-a doua planeta Marte, este un pustiu aproape inghetat. Aici s-ar putea amenaja un habitat in care sa supravietuiasca oamenii sub scoarta planetei. La suprafata fiind un nivel ridicat de radiatii daorita lipsei campului magnetic si atmosferei rarefiate. In anumite anotimpuri este destul de frig. Mai ales noaptea.  Se pot folosi pesteri deja existente amenajandu-le corespunzator pentru ca, costurile sa fie cat mai mici la o temperatura aproximaiv constanta si feriti de radiatiile ucigatoare.
Alt candidat din sistemul solar unde s-ar mai putea amenaja baze, ar putea fi si Luna. Desi conditiile de acolo sunt destul de diferite fata de Pamant, are avantajul de a fi corpul ceresc cel mai apropiat de noi, am fost acolo si o cunoastem destul de bine. Ar mai putea fi si unii sateliti ai planetelor mari cum ar fi Europa, Titan, Dar aici vorbim de costuri imense pentru transport si amenajari, nu cred ca ar putea fi locuite permanent prea curand.
Crearea de baze pe Venus sau pe Marte, sau oriunde in sistemul solar necesita cheltueli enorme pe care va trebui sa le suportam cu totii si noi avem deja probleme destul de mari aici. Aceste proiecte necesita multi bani. Este posibil sa nu ne putem permite asemenea cheltueli. Va fi greu de gasit fondurile necesare.
Va fi nevoie de transporturi de tehnologie pe acea planeta. Aceasta este necesara cel putin in faza de inceput si aceste transporturi vor costa mult. Dupa aceea va trebui sa ne descurcam folosind resursele aflate la fata locului, pentru dezvoltarea tehnologica a coloniei. Pentru ca, altfel, transporturile regulate de la Pamant la acea colonie pentru a duce cele necesare, ne va secatui resursele si banii. Acest lucru este de evitat, nu are utilitate practica. Deci, trebuie sa invatam sa ne descurcam cu ce avem la indemana acolo, numai in acest fel colonia este viabila si poate deveni independenta. Aceasta invatare trebuie facuta inca de pe Pamant, acolo nu este timp si nici cele necesare la inceput. Daca apare o problema majora acei oameni nu pot fi ajutati in timp util (depinde de numarul de persoane din acea colonie si distanta). Se pot intampla foarte multe lucruri neprevazute acolo. Ei trebuie sa aiba capacitatea si tehnologia de a face fata problemei aparute, altfel vor muri.
Trebuiesc luate masuri extraordinare impotiva contaminari cu alte forme de viata extraterestra unele de dimensiuni foarte mici, exemplu: virusi, bacterii, care cu greu pot fi detectate, fiind probabil si foarte diferite de ce cunoastem noi. Sau duse din greseala de pe Pamant si modificate genetic datorita conditiilor de transport din sptiu cosmic sau mediului de acolo si care ar putea deveni foarte daunatoare pentru om.
Uite un citat dintr-un articol pe aceasta tema:
In spatiu, bacteriile devin mult mai periculoase pentru om de cat pe Terra, sustin oamenii de stiinta, la bacteriile care s-au aflat in timpul unor zboruri la bordul navetelor spatiale au intervenit modificari la nivelul unor proteine si gene. Oamenii de stiinta nu inteleg inca intregul mecanism de modificari adaptative in celulele bacteriene, dar apreciaza ca schimbarile survenite in gena de infectiozitate accentueaza proprietatile infectioase ale bacteriilor. Vezi aici.
Pai daca oamenii de stiinta nu inteleg inca mecanismul este foarte grav. In acest caz nu este indicat sa trimitem oameni in zboruri de lunga durata sa colonizeze alte planete. Se pot intampla lucruri foarte grave cu ei.
Cum am mai spus, omul este o fiinta adaptata mediului in care s-a nascut. Ia din mediul inconjurator energie prin hrana, are nevoie de aer respirabil la o anumita presiune, si lasa inapoi in mediu substantele care nu-i sunt necesare. Acest sistem de functionare a corpului uman constitue o mare problema in cazul colonizari altor planete ce nu sunt asemanatoare Pamantului.
In sistemul nostru solar nu exista nicio planeta sa indeplineasca asemenea conditii cu exceptia Pamantului.

Pentru a putea coloniza alta planeta sau satelit din sistemul solar, este necesar ca omul sa creeze acolo conditii cat mai apropiate de cele de pe Pamant. Aici pe Terra omul face parte dintr-un biosistem. Nu poate trai normal in afara lui. Pe corpul cosmic unde se doreste sa dezvolte o colonie este necesar deasemenea sa creeze un biosistem asemantor cu cel de pe Pamant. La inceput acest biosistem va fi mic dar functional. Sunt necesare plante, animale si chiar microorganisme, urmand sa se dezvolte si sa se adapteze din mers conditiilor de acolo .Va trebui un control foarte strict al dezvoltari si imultiri acestor organisme vii. mai ales al microorganismelor. Trebuie urmarit un ciclu de  producere - neutralizare cat mai functional, deseuri zero. Va trebui reciclat tot, tinand cont ca este un sistem inchis.
Aerul pentru respirat. Pentru ca, pe nicio planeta a sistemului solar nu se gaseste aer respirabil, va trebui o metoda de producere a acestui aer la fata locului. Se poate extrage moleculele de oxigen din gazele existente  sau alte materiale aflate la fata locului.
 Apa. Este nevoie de apa pentru oameni dar si pentru plante. Trebuie cumva obtinuta din ce avem la indemana acolo. Va trebui sa aiba calitatea, parametrii cat mai apropiati de apa de pe Pamant.
Daca este radioactiva sau contine toxine? Va trebui curatata, filtrata, altfel poate omora pe cei care o consuma.
Solul. Sa presupunem ca am rezolvat problema cu apa, mai ramane problema solului, deasemenea o problema foarte serioasa. Acesta poate contine diferite metale grele sau radioactive (in cazul planetei Marte) care ajung in plantele si legumele cultivate acolo si din ele in corpul oamenilor din colonia respectiva cu consecinte foarte grave.
 Plantele. Este necesar sa construiasca sere etanse in care plantele sa produca aer respirabil si o parte din hrana. Aici iarasi apar mai multe probleme. Serele ar tebui instalate pe suprafata planetelor sau satelitilor  pentru a beneficia de lumina naturala si asa destul de deficitara in cazul corpurilor ceresti aflate la distanta mai mare de cat planeta Marte. Pe Marte temperaturile sunt destul de scazute (- 80 grade celsius) si radioactivitate crescuta datorita campului magnetic redus si atmosferei rarefiate. Deci, va trebui cumva sa neutralizam aceste radiatii si sa avem o temperatura constanta de aproximativ 20 grade. Mai ramane problema meteoritilor. Marte are atmosfera rarefiata si din aceasta cauza sunt multi meteoriti care nu se distrug in atmosfera si ajung pe suprafata solului. Acestia pot distruge serele si  instalatiile.
 Tinand cont de problemele expuse mai sus, o solutie ar fi mutarea lor sub suprafata solului in anumite pesteri naturale amenajate special de care am vorbit mai sus. Dar si aici avem de rezolvat alta problema, lipsa de lumina. Avem nevoie de lumina artificiala cat mai aproape de lumina naturala pentru dezvoltarea plantelor. Pentru a produce o asemenea iluminare este nevoie de un consum imens de energie foarete greu de obtinut in acele conditii.
Animalele. Ca un biosistem sa functioneze pe langa plante este nevoie si de animale, insecte, care sa faca parte din el. Acestea pot fi folosite pentru hrana oamenilor, polenizare, pentru curatarea mediului, hranindu-se cu anumite componente care altfel ar trebui reciclate. Sau, pur si simplu pentru distractia si recreerea oamenilor din colonie. Dar si aici apar probleme legate de transportul animalelor de la Pamant la colonie, de adaptare a lor. Va fi nevoie de animale care traiesc intr-un mediu cat mai apropiat de cel din colonie. Este nevoie de un anumit spatiu, pentru a se dzvolta normal. Va fi o problema cu spatiul si iluminarea daca colonia va fi localizata in pesteri. Vietatile ca si plantele au nevoie de lumina cat mai aproape de lumina naturala. Va trebui un contol foarte strict al numarului acestor animale, a sanatati lor, a parazitilor care le insotesc, etc.

Deseuri. Omul prin activitatile sale produce si deseuri. Se pune problema ce facem cu ele? Le aruncam in mediul respectiv, poluam acel mediu? Doar suntem specialisti la asta. Avem mari probleme aici pe Pamant si in jurul sau. Am inceput deja sa poluam si alte corpuri ceresti unde am trimis sonde si cu ajutorul lor probabil, microrganisme. Uite doua articole pe aceasta tema, deseuri spatiale  si contaminare.
Va trebui sa neutralizam deseurile, sa le descompunem in materiale asemanatoare mediului respectiv, sa le integram inapoi in mediu pentru a nu infesta mediul si colonia. Daca nu facem asta, este posibil ca in deseurile respective, sa se dezvolte anumite microrganisme modificate genetic care scapate de sub control sa fie fatale pentru colonie.

O problema este si daca pe acea planeta ar putea sa existe deja anunite entitati (nu neaparat fiinte), unele inteligente care sa nu doreasca ca oamenii sa colonizeze acea planeta si sa ia toate masurile pentru a nu se intampla acest lucru. Aici pe Pamant noi traim intr-o simbioza aproape perfecta cu alte vietuitoare, sistemul functioneaza, dar pe o alta planeta patrundem intr-un alt sistem, suntem un fel de virusi. Putem fi foarte usor respinsi daca suntem detectati  si dupa parerea mea cu greu acceptati.
De ce?... Pai colonizare in acceptiunea mea, inseamna si transformarea mediului inconjurator folosirea de resurse locale si poate ei nu doresc asta.

In acest articol am incercat sa ating o parte din problemele care apar in cazul colonizari altor planete. In realitate ele sunt mult mai multe de cat cele discutate aici. Vedeti?.....Nu este asa de simplu sa colonizam alte planete. Ce putem face?... Va trebui sa asteptam pana cand vom fi capabili de acest lucru. Pana atunci este nevoie sa dezvoltam tehnologii  noi nepoluante si cu consum mic, sa inventam si sa construim motoare pentru navele ce ne va duce acolo, sa cercetam si sa cunoastem cat mai bine mediul cosmic dar si omul si relatiile sociale. Sa avem grija de mama noastra Terra, sa poluam cat mai putin. Sa respectam viata aparuta aici. Din pacate marea majoritate dintre noi se comporta ca un fel de paraziti. Daca distrugem acest biosistem automat vom disparea si noi, este timpul sa ne trezim.
 Multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest materilal, inseamna ca a fost interesant si ma bucur ca va placut.

duminică, 2 octombrie 2011

Calatorii spatiale - foarte greu de pus in practica

   Imi doresc ca, oamenii sa poata calatori prin spatiu, aceste calatorii ducand la o mai buna intelegere a mediului in care traim si a legilor care il guverneaza, se pare ca realizarea practica a acestui vis al omului nu este chiar asa de simpla. In timp ce pregateam un material in legatura cu vidul in spatiul cosmic  postat pe Rufon, mi-am dat seama ca este aproape imposibil ca o nava materiala sa se deplaseze in spatiul cosmic cu viteza foarte mare, sau apropiata de cea a luminii. M-am gandit cateva zile la acest aspect si am gasit patru probleme majore care stau in calea realizari unor astfel de zboruri spatiale. Acestea sunt:
   -Problemele tehnice legate de desfasurarea misiuni respective;
   -Probleme legate de necunoasterea legilor si energiilor care guverneaza spatiul cosmic;
   -Conditiile necesare sustineri vietii echipajului, in functie de distanta si timp;
   -Probleme psihice, sociale si de sanatate.
Probleme tehnice. Cateva dintre acestea sunt:
  a) Forma cea mai eficienta a navei cosmice. In orce caz aceasta nu poate fi ca in filmele SF, pline de antene, cabine, mitraliere, nituri pe exetrior. Din diferite considerente cred ca forma cea mai potrivita pentru o astfel de nava cosmica este sub forma de sfera, ou, sau amenajarea interiorului unui asteroid. Navele cosmice cu forme ciudate ca cele construite pana acum se pot folosi cel mult in sistemul solar.
  b) Sistemele de protectie a echipajului si echipamentului la diferite raze, energii, campuri, aflate in spatiul cosmic. Nu cunoastem natura si intensitatea acestor campuri si energii, deci nu putem construi un echipament adecvat de protectie in acest sens.
  c) Cu ce motor sa fie echipata o asemenea nava? Este indicat un motor care sa poata deplasa nava cu o viteza apropiata de cea a lumini sau mai mare fara a pune in pericol viata echipajului. Nu avem asemenea motoare si nici nu cred ca se vor construi vreo data.
  d) Sistemul de comanda si urmarire a directiei de deplasare. Acesta trebuie sa aiba viteza de reactie foarte mare la situatii neprevazute, manevrabilitate. Chiar daca spatiul cosmic la scara umana pare gol (vid), la viteze apropiate de cea a luminii distanta dintre corpuri raportata la viteza de deplasare face ca acel spatiu sa se aglomereze, sa creasca in densitate. Cu o asemenea viteza este aproape imposibil de evitat eventualele corpuri cosmice aflate pe directia de deplasare a navei. Acestea pot fi de dimensiuni foarte mici dar si de dimensiuni mari. Deasemenea pot avea densitati foarte diferite. Ciocnirea cu un micrometeorit la o asemenea viteza (viteza meteorit + viteza nava) poate pune in pericol nava, viata astronautilor si implicit misiunea. Ciocnirea cu un corp mai mare, va avea consecinte de neimaginat, catastrofale. Este cauza principala pentru care o nava cosmica materiala, care se deplaseaza cu o viteza apropiata de cea a luminii nu poate calatori in spatiul cosmic.
Din acest motiv cred ca, alte civilizatii cosmice ce se deplaseaza in spatiu folosesc alte principii de deplasare. Navele lor nefiind de natura fizica. Dar cred ca se pot materializa in anumite momente la locul de destinatie pentru a indeplini misiunea in plan fizic. Sau sunt materializari facute din materia locului de destinatie,  fara ca ei sa deplaseze materie fizica  de la baza la punctul de destinatie. Poate numai energii si constiinta. Aceasta ar explica lipsa de materialitate in anumite monente a OZN-urilor si ocupantilor, trecerea lor de la material la imaterial si invers in timp foarte scurt, diversitatea formelor etc.
e) Sistemul de comunicatie cu baza. Nu poate fi bazat pe unde radio acestea sunt puternic influentate de diferite campuri si au viteza mica, daca nava se deplaseaza in plan fizic. Comunicarea prin raze laser?....Deasemenea viteza este mica, necesita consum mare de energie si o orientare foarte precisa ca nu mai vorbim de obstacolele care pot fi in calea razei laser. Atunci cum putem comunica? Se pare ca nu dispunem de o asemenea tahnologie care sa poata fi alplicata la distante foarte mari. Poate prin telepatie dar nu a testat inca nimeni daca este posibil pe distante mari. In  misiunile Apollo de pe Luna am inteles ca s-au facut asemenea teste comunicand telepatic cu cei de pe Pamant. Edgar Mitchell este un vechi susţinător al puterilor paranormale şi al modelelor alternative de realitate. În timpul zborului său pe Apollo chiar a condus teste private de percepţie extrasenzorială - ESP (extrasensory perception) cu prietenii săi de acasă.
Informatia este luata de pe scientia.ro.

Probleme legate de necunoasterea de catre om a legilor si energiilor ce guverneaza spatiul cosmic, influenta fortelor si energiilor din spatiul cosmic asupra navei si echipajului.
Omul nu cunoaste inca, daca legile fizice cunoscute de noi se aplica la fel in sistemul solar, in galaxie si in afara acesteia. Sunt acestea valabile in toate aceste sisteme? Imposibilitatea cunoasteri distantei exacte pana la punctul de destinatie. Corpul cosmic de destinatie este in miscare fata de Pamant si nava cosmica. In spatiul cosmic toate corpurile se misca unele fata de altele. Greu de stabilit traectoria cand totul este in miscare relativa. 
   Dupa cate stim razele de lumina sunt puternic  deviate de gravitatie (lentile gravitationale). In spatiu cosmic sunt corpuri cu gravitatie foarte puternica care pot devia aceste raze. Deci, noi vedem corpul cosmic intr-un loc, dar este posibil ca acel corp sa fie in cu totul alt loc. Ce mare dezamagire ar fi pentru echipajul unei nave cosmice, care ajungand la locul unde se credea ca se afla punctul de destinatie, sa nu gasesc nimic sau nimeresc intr-o stea care explodeaza (supernova) sau alt obiect exotic. Toate aceste cauze duc la imposibilitatea realizari zborurilor cosmice cu nave din materie fizica.
    Cum credeti ca se deplaseza prin spatiu inteligentele extraterestre ? Cum  afla exact punctul de destinatie? Voi ce credeti?..... Eu cred ca, fiecare corp ceresc vibreaza intr-un anume fel. Campul lui eteric. Ei dupa aceasta amprenta energetica se ghideaza pentru identificarea unui anumit corp ceresc. Probabil corpurile cosmice care adapostesc viata de tip inteligent, vibreaza intr-un anume fel si astfel sunt usor de gasit pentru ei.

Probleme psihice, sociale si de sanatate.
O alta piedica in realizarea acestui vis al omului de a calatori in spatiul cosmic, este chiar factorul uman, fizicul si mentalul sau. Sa detaliem un pic. Calatoriile facute de om in afara atmosferei terestre au fost de scurta durata si in acest timp omul a desfasurat multiple activitati dinainte programate. Din punct de vedere mental si al relatiilor membrilor echipajului nu au avut timp sa se plictiseasca. Dar altfel se pune problema  in calatoriile spatiale de lunga durata. Cu cat durata calatoriei este mai mare, cu atat activitatea fizica si psihica a omului este afectata. Apar diverse probleme fizice legate de oasele scheletului (demineralizarea oaselor) si muschii astronautilor se atrofiaza in conditii de gravitatie redusa. Au fost scrise o serie de articole pe aceasta tema in diverse carti, reviste, net, etc.Un articol recent legat de problemele de vedere dar si alte probleme care se manifesta la astronautii intorsi din misiune a aparut in revista Magazin. Aceste probleme sunt o piedica serioasa in calea unei misiuni spatiale de lunga durata.
Citat din articol:
In ultimii ani, posibilitatea ca astronautii pamânteni sa ajunga pe Planeta Rosie este luata tot mai des in consideratie. Insa, in ciuda asteptarilor optimiste ale fanilor calatoriilor si explorarilor spatiale, specialistii afirma ca un astfel de voiaj implica riscuri imense, referitoare la expunerea la radiatii, dar si la eventuale defectiuni tehnice sau, nu in ultimul rând, la modul in care izolarea poate afecta comportamentul uman. Un pericol la fel de grav, necunoscut pâna acum, a fost pus recent in evidenta: posibilitatea ca astronautii sa orbeasca, din cauza indelungatei sederi in imponderabilitate. O afectiune oculara despre care s-a dovedit abia de curând ca ar eroda viziunea astronautilor aflati timp de luni de zile la bordul Statiei Spatiale Internationale ii face pe medici sa se teama ca viitorii exploratori ai cosmosului ar putea orbi chiar inainte de a ajunge la destinatia misiunilor lor – Marte sau corpuri ceresti mai indepartate. Oftalmologii releva ca este vorba despre o afectiune similara intrucâtva cu edemul papilar, fiind provocata de cresterea presiunii intracerebrale, cauzata, se pare, de microgravitatie. Articolul poate fi citit pe revistamagazin.ro.
  In astfel de calatorii este necesar un numar mai mare de membri in echipaj, barbati si femei. Intre aceste persoane trebuie sa existe anumite reletii, de colaborare, subordonare, intrajutorare, etc. Din pacate nu stim in acest moment, foarte exact, cum vor decurge relatiile intre membrii unui asemenea echipaj, tinand cont de timpul in care vor sta impreuna. S-au facut cateva cercetari in acest sens in baze de pe Pamant dar si pe statiile spatiale si este clar ca, pe timp indelungat apar anumite probleme. Nimeni nu stie cum va reactiona un asemenea astronaut pe timp indelungat. In cursul calatoriei nu este nimic interesant de facut, treburi de rutina. Activitatile de pe nava devin plictisitoare si pot sa apara greseli si probleme de comunicare, certuri, cu ceilalti membrii ai echipajului. La aceasta contribuind si spatiul insuficient si folosirea in comun a utilitatilor si resurselor navei. Daca apare o situatie neprevazuta care va trebui rezolvata rapid, stresul va fi si mai mare ca si posibilitatea de a gresi. Cum va fi rezolvata in acest caz situatia daca un membru al echipajului ia o decizie gresita care va pune in pericol misiunea si viata echipajului? Nu stim cum ne poate afecta din punct de vedere mental anumite energii din spatiul cosmic pentru ca, inca nu cunoastem acele energii, nu stim nimic despre ele. Daca durata calatoriei este mult mai mare, apare si necesitatea relatiilor sexuale. Sau se va merge pe varianta de a face urmasi, ei fiind aceia care vor ajunge la destinatie. Asta daca vor mai fi interesati si daca gandesc ca si parintii lor. Ce legatura este intre ei si cei de la baza? Ce reprezinta pentru ei baza? Daca ei nu cunosc direct aceste lucruri si pe cei care i-au trimis pe parintii lor in misiune? Cu cat nava are o independenta mai mare fata de baza, cu atat ei au posibilitatea de a lua decizii care nu sunt in concordanta cu scopul misiuni. Isi iau destinul in propriile maini. Fac ce vor, pot intrerupe contactul definitiv, nu-i leaga ninic de baza.
  Dar sa vedem mai intai daca este posibilă concepţia, sarcina şi naşterea în spaţiu. Un articol interesant pe aceasta tema a fost scris pe Scientia.ro. Va prezint mai jos cateva probleme evidentiate in acest articol care pot duce la imposibilitatea realizari unor astfel de misiuni. Citat:
Până în prezent misiunile spaţiale au fost, în marea majoritate, de scurtă sau foarte scurtă durată. Dar în viitor, dacă vrem să ajungem pe Marte sau mai departe, durata călătoriilor în spaţiu va creşte considerabil. A priva astronauţii de sex timp îndelungat ar putea duce la apariţia unor probleme de natură fizică şi mai ales psihologică.
În ceea ce priveşte concepţia unui copil în spaţiu, principala problemă o reprezintă radiaţiile, chiar şi în cazul orbitelor joase, unde câmpul magnetic terestru ne apără într-o oarecare măsură. Aceste radiaţii afectează ADN-ul, putând duce la malformaţii grave ale embrionului. O altă problemă o reprezintă schimbările hormonale prin care trece o persoană în condiţii de gravitaţie nulă, ce afectează inclusiv calitatea spermei.
De fapt, nu ştim exact dacă este posibilă concepţia în spaţiu. Sau dacă embrionul se va ataşa de uter. Celulele se divid foarte repede pe timpul sarcinii şi orice eroare mică se amplifică odată cu creşterea embrionului.
Unele studii sugerează că radiaţiile din spaţiu pot duce la sterilitatea copilului încă dinainte ca acesta să se nască. Acest lucru pune în dificultate eventualele programe spaţiale de populare a altor planete, atâta vreme cât nu există o protecţie echivalentă cu cea pe care ne-o oferă câmpul magnetic al planetei noastre. Cât despre afectarea funcţiei de reproducere a astronauţilor, nu s-au raportat cazuri, dar luăm în considerare şi timpul limitat petrecut în spaţiu de aceştia.
O sarcină evoluată în spaţiu va condamna copilul la o viaţă departe de Pământ. Oasele mai subţiri, muşchii nedezvoltaţi complet, organele modificate, într-un cuvânt, tot organismul format şi adaptat la lipsa gravitaţiei, transformă o vizită terestră în grave probleme de sănătate. Articolul poate fi citit pe scientia.ro

Deci, o asemenea fiinta nascuta in spatiul cosmic, nu va putea trai pe o anumita planeta, in camp gravitational.

In acest articol am vrut sa scot in evidenta o parte din problemele care vor trebui cumva rezolvate pentru a putea calatori in spatiul cosmic. Binenteles ca nu am putut atinge toate problemele dar si acestea sunt foarte importante. Dar poate gasim alte cai sa facem acest lucu, cai care nu le sesizam acum. Numai inaintand pe calea cunoasteri cu o minte deschisa le putem descoperi. Pana atunci putem folosi cu succes roboti construiti de noi, roboti ce vor fi din ce in ce mai performanti. Cred ca aceasta este calea cea mai buna la inceput, avem si ceva experienta in acest domeniu. Cred ca, si alte entitati extraterestre au inceput cercetarea spatiala in acest mod, robotizat. Este posibil ca noi sa fi intrat in contact cu asemena roboti, biorobotii, de natura extraterestra dar sa nu fim capabili sa facem diferenta intre ei si fiintele extraterestre. Acest tip de misiune nu pune in pericol viata entitatilor care fac explorarea altor corpuri ceresti si a cosmosului.
Un articol pe aceasta tema poate fi citit in revista  Magazin, primul articol sau articolul nr.doi.
Deasemenea vreau sa recomand un articol foarte bun despre misiuni spatiale, poate fi citit pe astropedia.ro.
Perfectionarea tehnici spatiale si cunoasterea spatiului se face in pasi marunti asa cum face un copil pe calea spre cunoastere  indepartandu-se treptat de mama sa si cercetand. Un bun inceput poate fi si acesta:
Compania Virgin Galactic, speră ca într-o bună zi să lanseze turişti în spaţiu,sa lanseze sateliţi cu un cost mult mai mic decât cel al sateliţilor din programele guvernamentale. Pentru început, Virgin Galactic va efectua zboruri suborbitale, urmând ca pe viitor traseul să devină mai îndrăzneţ. Mai mult, Branson a declarat că speră ca, în viitor, să reuşească să construiască un hotel în spaţiu. Între timp, compania a vândut deja 430 de bilete pentru călătoria în spaţiu, obţinând 86 de milioane de dolari. Fiecare turist a plătit 200.000 de dolari pe bilet. Cititi mai multe pe descopera.ro
Vedeti, pana la urma totul se rezuma la bani. Nu avem bani, sau avem dar cheltuim aiurea, nu vom realiza nimic. Pentru aceasta chiar trebuie un efort concentrat. Chiar merita efortul? Cand semeni de-ai nostrii mor in mizerie si saracie fara ca noi sa-i ajutam si cheltuind milioane de dolari aiurea? Sper sa fim in stare sa gasim caile cele mai bune pt. noi si copii nostrii.
Multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest materilal, inseamna ca a fost interesant si ma bucur ca va placut.

duminică, 25 septembrie 2011

Aparate electronice vechi

Sunt in posesia mai multor aparate electronice, foto, sau de alta natura de tip mai vechi. Am hotarat sa fac un album de poze cu ele sa vada si altii ce vechituri am. Poate isi aduc aminte cu drag ca au avut si ei asa ceva sau poate sunt interesati de ele. Unele sunt functionale, unele au mici probleme, dar in general arata bine. Pentru edificare am pus cateva poze mai jos. Pentru a vedea tot albumul puteti intra aici

duminică, 24 iulie 2011

Spaţiul - timpul si limitele raţiunii umane

Un articol interesat despre neputinta fiintei umane de a  intelege concepte precum spatiul si timpul a aparut pe Scientia .ro.  Cateva citate din articol sunt postate mai jos:
-deşi progresul ştiinţei umane este virtualmente infinit, există limite naturale ale fiinţei umane, limite ce,
blochează definitiv accesul la anumite aspecte ale lumii, privită ca tot ce există.
-noi, oamenii, avem limite congenitale de nedepăşit, care ţin de ceea ce suntem, iar simpla noastră natură reprezintă o barieră definitivă în faţa înţelegerii ultime a lumii în care trăim.
-deşi operăm în mod curent cu conceptele de spatiu si timp, acestea ne sunt de neînţeles în profunzime. Iar înţelegerea deplină a acestora este imposibilă, oricât de avansată va fi cunoaşterea umană, limite naturale împiedicându-ne să ajungem vreodată, în actualul stadiu de evoluţie al nostru, ca fiinţe umane sa le intelegem.
-Putem specula că, probabil raţiunea umană a evoluat spre a înţelege microuniversul în care trăim.  Concepte ca infinitul, lipsa timpului ori absenţa absolută nefiind necesare pentru vieţuire. Suntem deci înzestraţi cu cel mai minunat aparat cognitiv pentru o lume obligatoriu temporală şi obligatoriu spaţială. Nimic atemporal şi care nu ocupă spaţiu nu poate fi procesat de mintea umană şi nu poate fi înţeles. Şi iată că  aceste limite, astăzi, când încercăm să judecăm despre limitele temporale şi spaţiale ale universului nostru, blochează accesul la concepte care par imperios necesare înţelegerii misterelor lumii. 

Articolul complet poate fi citit pe scientia.ro
Interesant este ca apar voci care incearca sa explice ca, anumite concepte pe care le avem despre timp si spatiu pot fi interpretate gresit de noi oamenii datorita limitarilor care le avem ca fiinte fizice si ca entitati apartinatoare sistemului. Ceva care apartine unui sistem este foarte greu sa-si inagineze sistemul in ansamblul sau. Spre exemplu, este ca si cum o molecula din corpul nostru ar incerca sa-si imagineze cum aratam pe exterior si ar incerca sa inteleaga modul nostru de gandire. Acest fapt fiind imposibil. Este bine ca am inceput sa ne dam seama cum stau lucrurile cu functionare minti unane si ca apar tot mai multi oameni care sustin acest fapt deoarece anumite concepte chiar daca sunt gresite, sunt transmise generatiilor tinere, in scoli, ca fiind adevaruri absolute. Asa cum este inceputul formari universului, Big Bangul, expansiunea universului, notiunea de timp, gauri negre, etc. Anumiti oameni de stiinta care s-au dedicat acestor ipoteze nu pot renunta asa usor la ele, s-ar discredita, si incearca sa le impuna pe ideea ca, cine stie mai bine ca ei sa-i poata contrazice? Adevarul este ca si ei sunt oameni si au si ei aceleasi limitari ca toti ceilalti, pot gresi. Au fost destule cazuri in istorie cu oameni de stiinta care au gresit. Important este sa recunoastem  si ca in aceste cazuri vorbim de ipoteze nu de ceva real, absolut.
Articole ca cel de mai sus demonstreaza ca suntem pe drumul bun. Nu vreau sa fiu neaparat ,, gica contra'', nu sunt impotriva oamenilor de stiinta, dar trebuie facuta o distinctie clara intre teorie si real, altfel ne virusam cu virusi ai mintii. Si ce e mai rau ca virusam si generetiile tinere chiar din scoala cu invataturi gresite.
Cateva discutii pe marginea acestui subiect puteti citi pe forumul de OZN-uri si fenomene conexe
RUFON

duminică, 19 iunie 2011

Ture cu bicicleta

  Cu mult timp in urma am cumparat o semicursiera.
  Am inceput sa fac plimbari prin imprejurimile Bucurestiului. Era  o relaxare dupa o saptamana de munca. Atunci, acele locuri erau mult mai linistite si frumoase, multa verdeata. Acum locurile s-au umplut de vile, case si moluri. Aglomeratie, masini, praf, poluare, se construieste peste tot.
  Am dat ture prin padurea Baneasa, Pipera–Tunari, Moara Vlasiei, Stefanesti, Padurea si manastirea Cernica, manastirea Pasarea, Clinceni, etc. De fiecare data aveam cu mine un aparat foto, am fotografiat diverse locuri si peisaje frumoase.
Dupa ce m-am antrenat in jurul orasului mi-am propus sa fac si alte excursii. Am facut Bucuresti – Buzau  de vreo trei ori. Am fost la Vulcanii Noroiosi. Vezi aici pozele.
Am dat ture prin localitatile din Buzau pe drumul national DN2C si drumurile aferente. O parte din pozele pot fi vazute pe wikimapia, daca dati clik pe localitatile respective: Gheraseni, Maxenu, Smeeni, Moisica, Albesti, Udati, Caltuna, etc.
La fel am poze pe wikimapia cu manastirea Cernica, Pasarea dar si altele.
  Am organizat impreuna cu fratele meu o excursie Bucuresti – Ploiesti – Sinaia – Brasov, pe DN1 cu intoarcere prin Cheia pe DN1A- Ploiesti - Bucuresti. Cand pleci intr-o excursie de acest gen este bine sa prevezi toate situatiile care pot aparea, asa ca ne-am pregatit destul de temeinic. A fost o excursie frumoasa de patru zile, ne-am testat capacitatile la mersul pe bicicleta. Cateva poze din acea excursie pot fi vazute aici.
Am fost foarte fericiti si mandri de realizarea noastra. Am prins curaj si in urmatorii ani am planificat o excursie pe Transfagarasean. Excursie care, credeam noi, vom fi cei mai tari daca facem asta.
  Am inceput sa facem planificarea, sa punem la punct ce bagaje urma sa luam cu noi, unde sa dormim, distante kilomertice, hartii, perioada, etc. Traseul pana la Pitesti nu era prea interesant, am hotarat sa punem bicicletele la tren la bagaje si sa incepem excursia pe bicicleta de acolo. A fost o excursie foarte frumoasa dar si foarte grea. Mai ales bucata de traseu de la cabana Capra pana la tunel la Balea Lac. Nu stiu daca acum as mai fi in stare sa fac asta. Am traversat muntii si am facut la stanga pe E68 pentru a ajunge in Sibiu. Ne-am intors pe valea Oltului, Calimanesti – Caciulata – Ramnicu Valcea si iarasi Pitesti de unde eu urma sa iau ternul spre Bucuresti. Fratele meu a continuat excursia in acea noapte pe bicicleta pana la Rosiori de Vede – Teleorman, punctul lui de plecare.
 A fost o experienta unica ce nu va fi uitata usor. Credeam noi ca vom fi singurii nebuni care au incercat asa ceva, dar ne-am inselat, au mai fost si altii. Ba chiar am vazut si doua femei coborand cu bicicletele de la cabana Capra care aveau un bagaj dublu ca marime fata noi. Aveau niste fete….Probabil asa le aveam si noi cand am ajuns la Balea Lac. Cateva poze din aceasta excursie pot fi vazute aici.
Pacat ca nu mai pot sa fac asfel de excursii acum avem o varsta. Dat tot mai biciclesc prin Bucuresti.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Lacat ieftin cu CMOS 4066

  Cu o tastatura zecimala, un circuit integrat, trei tranzistoare si un optocuplor se poate construi acest cifru electronic. Codul este o combinatie de trei cifre obtinut cu o matrice programabila.
Sa presupunem ca linia A este conectata la tasta 2, linia B la tasta 9 si linia C la tasta 5. Codul de activare este in acest caz 295. Daca tasta 2 este apasata, ES1 se inchide si ramane inchisa datorita curentului ce-i parvine prin R7. Daca este apasata apoi tasta 9, ES2 se inchide si ramane inchisa (deoarece ES1 este deja inchis). Daca apasam si tasta 5, in urma careia ES3 se inchide, se activeaza optocuplorul, cu ajutorul caruia se poate comanda sistemul de inchidere. In locul  optocuplorului se pote monta si un releu sau electromagnet, comandat cu ajutorul unui tranzistor. Dar consumul va fi mai mare.
Tastele neutilizate in codul ABC trebuie conectata la linia D, comuta ES4 la un nivel logic activ (H) care este mentinut datorita lui R6 si T1 provocand dezactivarea completa a montajului. Asta inseamna ca, daca tastele nu vor fi apasate in ordinea corecta montajul se va reseta. Pentru a porni din nou trebuie mai intai apasat butonul S1 (buton ascuns).
De asemenea este util ca lacatul sa se poata reseta si din exterior, si acest lucru se obtine cu T2, care este conectat in paralel cu circuitul de resetare si comandat cu tasta (#). Tasta (*) pote fi utilizata ca buton de sonerie obisnuit care pune sub tensiune releul Re si comanda asfel o sonerie.
Codul de activare poate fi schimbat daca se muta conexiunie intre liniile si coloanele de la matrice. Nu uitati ca tastele nefolosite pt. introducerea codului sa le legati la linia D.
Pt teste in locul optocuplorului se poate monta un LED rosu, verde, sau albastru, dupa preferinte.
Montajul a fost facut de mine si am fost foarte multumit de functionarea lui.
In imaginile atasate se vede schema, placa cu montajul si tastatura. Bateria de tip AA a fost pusa langa montaj pentru a se putea compara dimensiunile, nu are nicio legatura cu montajul.
Schema este din cartea ,,302 Circuite Electonice’’ aparuta la Teora.

miercuri, 20 aprilie 2011

Stellarium - simulator astronomic digital

Stellarium este un program gratuit, disponibil pentru Linux, Windows şi Mac OS X, un excelent instrument pentru învăţarea constelaţiilor şi corpurilor cereşti.
Stellarium, poate să indice numele fiecărui corp ceresc vizibil, vă dă posibilitatea de a deveni observator în orice loc de pe suprafaţa terestră folosind coordonate geografice sau prin selectarea unei locaţii din lista predefinită a oraşelor lumii. De asemenea, programul rulează în timp real. Programul oferă un real ajutor pentru cei care fac primii paşi în astronomie. Dacă vreţi să ştiţi cum se numesc stelele, planetele şi nebuloasele la care vă uitaţi, nu trebuie decât să bifaţi opţiunea de etichetare a acestora. La fel este şi în cazul constelaţiilor.
Utilizarea aplicaţiei este destul de simplă. Aceasta rulează pe tot ecranul, iar cele două bare cu instrumente sunt poziţionate în colţul stâng din partea de jos, devenind vizibile numai când plasaţi cursorul în acea direcţie.
Mai multe puteti citi pe scientia.ro sau aici: www.stellarium.org
Descarcarea programului pentru Windows poate fi facuta de aici.

Un alt program pe aceasta tema este renumitul program "CELESTIA", tot gratuit (www.shatters.net/celestia). Acest program simuleaza zborurile cosmice in mod 3D. Practic poti "calatori" peste tot in universul cunoscut.
Eu am folosit si acest program, este excelent si merita testat.

luni, 4 aprilie 2011

Despre extraterestri - Paradoxul lui Fermi: unde sunt cu toţi?

  Cateva seriale  interesante despre extraterestri puteti citi pe scientia. ro. Aceste seriale incep cu pradoxul lui Fermi si ecuatia lui Drake, unde, cine, sunt ei?, diverse ipoteze despre ET si civilizatii extraterestre. Mai multe puteti citi aici:
Este interesant si sper sa va placa.
Cateva discutii interesante puteti citi pe forumul scientia.ro. sau rufon.forum 1, rufon forum 2.

marți, 29 martie 2011

Circuit pentru supraveghere temperatura






























   Montajul poate avea diverse intrebuintari in functie de imaginatia fiecaruia. Eu am facut montajul pentru a porni si opri o centrala termica. A functionat foarte bine pt. aceasta aplicatie. Singurul lucru deranjant au fost firele de legatura cu centrala, camera cea mai racoroasa fiind la distanta mai mare de centrala. Am renuntat la el pentru o comanda prin radio, inca nu am reusit sa o fac, lipsa de timp.
   Senzorul este un CI National Semiconductor  de tip LM335. Acesta livreaza o tensiune de 10mV/grad. Aceasta tensiune este comparata de IC1a si IC1b cu doua tensiuni de referinta. Una dintre ele se fixeaza cu P1 iar cealalta cu P2. Iesirea comparatoarelor este folosita pt. comutarea diodelor D2, D3, D5 de culori diferite.
-albastru, pt. temperatura  mai mica de cat cea reglata;
-galben,   pt. temperatura egala cu cea reglata;
-rosu,       pt. o temperatura mai mare de cat cea reglata.
Cand tensiunea produsa de D1 este mai mica de cat ambele tensiuni de referinta, iesirile lui IC1a si IC1b (TL 074) sunt in starea ,,L''. D2 va lumina. Cand temperatura ambianta creste, tensiunea pe D1 creste proportional. Cand nivelul iesiri senzorului se afla intre cele doua niveluri de referinta, iesirea lui IC1 a este in ,,H'' iar cea a lui IC1b este in ,,L''. Se va aprinde D3. Indicand ca a fost atinsa temperatura critica.
   La temperaturi mai ridicate, iesirea lui IC1b trece si ea in ,,H'' si se aprinde D5, in timp ce se vor stinge celelalte LED-uri. In acelasi timp va fi actionat releul, prin intermediul lui T1. Contactul releului va putea activa o sarcina externa. Dioda Zener D4 impiedica deschiderea lui T1 atunci cand este aprins D3. Temperatura la care sa se aprinda LED-urile se poate stabili cu P1 si P2. Aveti in vedere ca circuitul este destinat supravegheri temperaturilor intre 25 - 100 °C.
Circuitul absoarbe un curent de aprox. 20mA; cand releul este actionat, acesta creste la
50 mA.
                              Dispunerea pieselor pe cablajul imprimat.
  Aici se poate vedea modul de realizare a cablajului inprimat.
        

sâmbătă, 26 martie 2011

Tipuri de stele neutonice - Pulsari - RRAT - Magnetari

  Cu cat dezvoltam tehnicile de cercetare a spatiului cosmic, descoperim noi obiecte cosmice cu  proprietati ciudate si greu de explicat. Oamenii de stiinta sunt obligati  sa gaseasca explicatii mai mult sau mai putin corecte pentru aceste entitati cosmice ce se incapataneaza sa nu se incadreze in tiparele cunoscute.  Majoritatea acestor obiecte se afla la distante foarte mari fata de noi si este bine dar si rau din acest punct de vedere. Bine, pentru ca astfel suntem protejati de imensele degajari de enerie produse de aceste corpuri, energie care ar face sa disparem instantaneu din aceasta lume fizica. Rau, datorita distantelor imense este foarte greu sa intelegem aceste corpuri cosmice. Pot fi intelese eronat, acest fapt afectand perceptia noastra asupra universului in care traim. Daca mai adaugam si factorul subiectiv, uman, limitele noastre de intelegere,  avem deja un tablou diferit de adevaratul univers. Mai jos o sa discutam despre stele neutronice, stele care se pare, se prezinta sub mai multe forme, pulsari, RRATs, magnetari .

Pulsarul este o stea foarte mică (cu o rază de 10-15 km), dar foarte densă, numită stea neutronică (rămăşiţă a unei stele care a colapsat), ce emite energie sub forma unui flux de particule electromagnetice concentrat la polii magnetici ai stelei. Ţinând cont că axa magnetică a stelei nu coincide cu axa sa de rotaţie, radiaţia, privită dintr-un punct din spaţiu, este văzută aşa cum ar fi observată lumina unui far. Pulsarul poate fi detectat (cu ajutorul unui radiotelescop) doar când fluxul e îndreptat spre Pământ. wikipedia/Pulsar
Pulsari, realizează o adevărată magie în materie de viteze uriaşe. Pulsarii se pot roti cu viteze de până la 1000 de rotaţii pe secundă, ceea ce înseamnă că suprafaţa lor se învârte cu o viteză ce reprezintă aproape 20% din viteza luminii. Departe de suprafaţa pulsarului, câmpul magnetic proiectat de acesta se deplasează chiar mai repede decât lumina. Faptul nu intră în conflict cu nicio lege a fizicii, căci câmpul magnetic nu "comportă" energie ori informaţie. Aceste câmpuri super rapide sunt sursa semnalelor regulate de radiaţie receptate de astronomi. O asemenea stea este incredibil de densa (poate fi de doua ori mai grea ca Soarele si cu un diametru de numai 20 de km!) si este facuta aproape numai din neutroni. Este atat de densa incat nici nu mai este gaz (asemeni stelelor obisnuite), ci este lichida. In plus, fiind atat de compacta, sfarseste prin a se invarti extrem de repede.  www.scientia.ro
PSR J1748-2446ad se invarte cel mai repede dintre toti pulsarii cunoscuti. A fost descoperit de Jason W. T. Hessels de la Universitatea McGill in anul 2004 si a fost confirmat in 8 ianuarie 2005.
PSR J1748-2446ad este o stea neutronica ce se roteste de 716 ori pe secunda iar un punct de pe suprafata sa la ecuator atinge aproape 24% din viteza luminii, adica peste 70.000 km pe secunda. www.descopera.org
Discutii interesante despre pulsari puteti citi pe acest forum 

RRAT este un nou tip de stea neutronica, pe langa pulsari radio si magnetici. Este de asemenea posibil ca aceste stele sa reprezinte o stare evolutionara diferita a stelelor neutronice.
O echipa de astronomi condusa de Maura McLaughlin de la Universitatea Manchester a folosit radiotelescopul Parkes din Australia si au gasit 11 obiecte ciudate. Aceste obiecte par inactive pentru cea mai mare parte a timpului, dar, din cand in cand, emit flash-uri de unde radio extrem de scurte si de intense. Au fost numite tranzienti radio rotativi (RRAT). Un singur asemenea flash dureaza numai in jur de doua milisecunde si intre ele exista perioade de inactivitate chiar si de trei ore. Se poate intampla sa emita si odata la cateva minute, si odata la trei ore sau chiar mai rar. "Aceste lucruri sunt foart greu de prins", a spus Dick Manchester de la CSIRO. "Pentru fiecare asemenea obiect am detectat in total de-a lungul unei zile intregi emisiuni de mai putin de o secunda. Si pentru ca este vorba de flash-uri singulare ne-a fost foarte greu sa le distingem de interferentele radio de pe Pamant."
"Aceste flash-uri de unde radio sunt comparabile sau chiar mai puternice ca pulsurile celor mai stralucitori pulsari", a spus Andrew Lyne de la Universitatea Manchester.
Natura intermitenta a acestor emisii a ridicat o serie de intrebari. De pilda: Se rotesc aceste stele intr-o maniera neregulata? Sau: Fac ele parte din sisteme binare, iar companionul lor absoarbe cea mai mare parte a emisiilor?
Analiza ulterioara a astronomilor sugereaza ca nu fac parte din sisteme binare si ca, in plus, se rotesc mai mult sau mai putin la fel ca pulsarii, insa emit pulsuri doar ocazional. Oamenii de stiinta nu stiu exact ce anume le face sa emita flash-urile.
ipoteza ca acestia ar fi ramasitele unor stele neutronice obisnuite pare cea mai probabila.  Vezi aici: softpedia.com

Magnetarii
    Sunt stele foarte dense, aparute in urma fenomenului de supernova. Masa lor (cantitatea de materie pe care o contin) este imensa  dar diametrul foarte mic. O asemenea stea are o masa de doua ori mai mare decat a Soarelui dar un diametru de numai 20 km! Materia este atat de strans impachetata incat  1 cm3 din ea cantareste 100 de milioane de tone. Imaginati-va 100 de milioane de masini de 1 tona comprimate intr-un spatiu cat un cub de zahar.
Stelele neutronice care sunt denumite magnetari au un camp magnetic de 1015 ori mai intens decat al Soarelui. Campul magnetic este in stransa legatura cu suprafata stelei, orice modificare aparuta intr-una din regiuni inducand schimbari si in celalta.  Suprafata  stelelor neutronice este solida si  uneori pot aparea crapaturi, generate de cutremure.  La un moment dat  SGR 1806-20 a suferit un cutremur iar acesta a produs o eruptie de energie. Campul magnetic inhiba eruptiile dar cand  intensitatea energiei  creste, aceasta nu mai poate retine radiatia.
Intensitatea eruptiei este de neimaginat pentru pamanteni, cutremurul a produs o mica falie (de aproximativ  1 cm adancime) in suprafata magnetarului, iar astronomii au calculat ca intensitatea acestuia este echivalenta cu a unui cutremur de magnitudinea 32 pe scara Richter. Emergia degajata  intr-o secunda a fost egala cu aceea degajata de Soare in 250 de milioane de ani. Magnetarul se afla in constelatia Sagittarius, la 50.000 de ani lumina departare!  Vezi aici.
 
Concluzii:
Mase enorme, densitati extreme la dimensiuni foarte mici (20Km), campuri magnetice si inpusuri cu perioada foarte scurta ce se repeta cu precizie de ceasornic, emise de aceste corpuri. Viteze impresionate de rotatie.
Nu pot sa nu ma intreb ce sunt aceste entitati cosmice?....Sunt ele reale asa cum ne imaginam noi? Sau perceptia noastra este gresita si ele reprezinat cu totul altceva.
Inclin sa cred ca sunt mai mult de cat percepem noi, Mintea noastra este limitata ca nivel de cunoastere, de subiectivismul nostru. Mai facem si greseala de a crede fara sa gandim, fara sa cercetam ce spun anumiti semenii de-ai nostrii. Daca este astronom, sigur el stie mai bine, daca spune el asa este. Nu uitati este om si el, poate gresi, ganditi si voi.
legat de subiectul discutat mai sus, tare asi dori sa stiu raspunsul la anumite intrebari:

1-Cum se face ca in momentul exploziei unei supernove nucleul nu se inprastie in explozie? El
colapseaza, ramane doar o sfera de neutroni. De ce raman in acel nucleu numai neuroni? Ce legi fizice produc acest fenomen?

2-De ce nu se dezintegraza la asemenea viteze de rotatie (70.000 Km/ sec.)? este suficienta numai gravitatia?

3-Cum de nu scade frecventa pulsatiilor? Daca tinem cont ca el se indeparteaza cu o anumita viteza de noi? Expansiunea universului, deplasarea spre rosu, distanta pana la acel obiect, nu ar trebui sa scada frecventa pulsatiilor? Dar se pare ca aceste pulsuri se repeta la perioade foarte precise.

4-De ce anumite stele neutronice au pulsatii rare si aleatoare. Este vorba de RRATs.

5-Ce genereaza la magnetari acele campuri magnetice extrem de intense. Pot sa faca neutronii asta?

6-Daca acele obiecte cosmice nu sunt stele? Ar putea fi un fel de balize pentru entitati extraterestre? Asa cum sunt balizele noastre radio.

Ar fi interesant de aflat raspunsul la aceste intrebari, dar sunt sigur ca nu se va intampla curand. Vedem efectele si incercam sa gasim anumite legi care sa explice asemenea efecte, cea ce nu este rau pana la un punct, dupa care este nevoie de cercetare intensa. Descoperirea de cai noi de cercetare care sa ne duca catre rezultatul corect. Daca este posibil verificarea lui.  Numai asa puem fi pe drumul cel bun, evaluarea corecta a situatiei. Este singura cale care ne ajuta sa ne dezvoltam ca societate, individ, in mod corct.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la sfarsit si sper ca nu mi-am pierdut timpul in zadar. Inchei cu urmatorul citat care cred cu siguranata ca exprima realitatea: ,,Adevarul este dincolo de noi'', si asi completa eu, dincolo de limita noastra de intelegere.

sâmbătă, 5 martie 2011

Programator ISP Flash Microcontroller Ver 3.0a


Acest programator ISP poate fi folosit fie pentru programarea în sistem sau ca un programator SPI pentru dispozitive programabile ISP de tip Atmel. Interfata de programare este compatibila cu hardware-ul STK200. Utilizatorii de STK200 pot folosi, de asemenea, software-ul cu care pot program atât AVR 8051 şi dispozitive de serie.

Hardware
Figura 1 -schema circuitului de interfaţă-programator în sistem (ISP). IC 74HCT541 are rol de tampon si de a izola semnalele  de la portul paralel (LTP). Este necesar să se folosească un integrat de tip HCT pentru a vă asigura că programatorul ar trebui să funcţioneze la 3V, semnalele de la portul paralel.
  Figura 2 -schema circuitului programator (SPI) stand-alone, alimentarea este asigurată de portul USB PC-ului care poate furniza 5V la un de curent 100mA maxim.
Se ia un cablu USB ieftin, se taie la un capat si se ataseaza un conector pentru programator, firul roşu este 5V si negru este 0V. Eu am montat o sursa de 5V direct pe placa programatorului (78L05) si folosesc un alimentator de 9-12V pentru alimentare.
Interfata tampon pentru portul de imprimantă este aceaşi ca în figura 1. Pentru microcontroler poate fi folosit un soclu ZIF cu 40 pini.
Acest programator poate fi folosit pentru a programa dispozitivele din seria 89S, şi dispozitivele AVR seria care sunt compatibile la pini cu 8051, 90S8515. Pentru alte dispozitive serie AVR utilizatorul poate face un adaptor pentru dispozitive cu 20, 28 şi 40
pini. Numerele de pini arătate în paranteze corespund conectorului, portului paralel de la PC. Pentru detectarea hardware-ul automat, este necesar ca intre pini scurt 2 şi 12 din conector DB25,sa fie un strap (scurt), în caz contrar dispozitivul nu va functiona.
Dispozitivul construit de mine arata ca in poza de mai sus.

Software-ul foloseste portul paralel adică LPT1.
Fişierul ISP-30a.zip conţine programul principal şi I / O driverul de port. Toate fişierele sunt în acelaşi dosar. O vedere cu interfata programului este prezentat în figura 3 de pe pag. originala.

Postări populare