Colonizarea altor planete este posibila?....

   Colonizarea altor planete a fost abordata in diferite carti de stiinta sau SF, filme, etc. S-a vorbit destul de mult pe aceasta tema, s-au facut planuri. In ultima vreme au aparut voci care sustin ca avem deja colonii pe Luna sau pe Marte, sau in alte locuri din sistemul solar.
 Fiind pasionat de subiect am cautat informatii  despre planetele sistemului solar, spatiu interplanetar, calatorii spatiale, colonii spatiale, si am ajuns la concluzia ca, in acest moment dar nici in viitorul apropiat nu poate fi vorba de asa ceva. In timp ce analizam informațiile se conturau câteva probleme majore ce stau in calea realizari acestui vis al omului. Pentru a putea coloniza un alt corp ceresc, este necesar mai intai sa rezolvam problemele calatoriei cosmice discutata aici.

O problema este gasirea unei planete cat mai asemanatoare cu Pamantul pentru a fi mai usoara adaptarea omului la conditiile existente acolo. Planete asemanatoare Pamantului sunt situate in afara sistemului solar nu sunt de luat in calcul. Distantele sunt enorme si nu cunoastem mai nimic despre ele. Nu avem tehnologia si nici cunostintele necesare pentru a ajunge acolo. Si nu vom fi pregatiti prea curand pentru asta.
Din pacate nici in sistemul nostru solar nu se gasesc asemenea planete. Singurele planete din sistemul solar pe care ar putea  probabil sa existe baze, colonii, in care sa poata supravietui oamenii, ar pute fi Venus si Marte, planete vecine cu Pamntul.
 Pe Venus este prea cald, in jur de 450 grade celsius la suprafata, o atmosfera otravitoare, foarte densa cu pesiunea de 100 atmosfere la nivelul solului. Dar la o anumita inaltime (30 Km) de suprafata solului unde conditiile sunt mult mai apropiate de cele de pe Pamant, s-ar putea amenaja anumite baze, insule, care sa pluteasca la acea inaltime si pe care omul sa poata supravietui. Despre asemenea baze care sa pluteasca in atmosfera foarte densa a planetei Venus, a fost un serial interesant pe Discovery. Problema majora in opinia mea ar fi obtinerea resurselor necesare desfasurari vietii in conditii de siguranta acolo. Nu cred ca acele baze pot exista fara sa depinda de resursele trimise de pe Pamant. Poate doar pentu scurt timp. Deci nu vor fi permanente, iar in aceste conditii nu putem vorbi de o colonizare.
Cea de-a doua planeta Marte, este un pustiu aproape inghetat. Aici s-ar putea amenaja un habitat in care sa supravietuiasca oamenii sub scoarta planetei. La suprafata fiind un nivel ridicat de radiatii daorita lipsei campului magnetic si atmosferei rarefiate. In anumite anotimpuri este destul de frig. Mai ales noaptea.  Se pot folosi pesteri deja existente amenajandu-le corespunzator pentru ca, costurile sa fie cat mai mici la o temperatura aproximaiv constanta si feriti de radiatiile ucigatoare.
Alt candidat din sistemul solar unde s-ar mai putea amenaja baze, ar putea fi si Luna. Desi conditiile de acolo sunt destul de diferite fata de Pamant, are avantajul de a fi corpul ceresc cel mai apropiat de noi, am fost acolo si o cunoastem destul de bine. Ar mai putea fi si unii sateliti ai planetelor mari cum ar fi Europa, Titan, Dar aici vorbim de costuri imense pentru transport si amenajari, nu cred ca ar putea fi locuite permanent prea curand.
Crearea de baze pe Venus sau pe Marte, sau oriunde in sistemul solar necesita cheltueli enorme pe care va trebui sa le suportam cu totii si noi avem deja probleme destul de mari aici. Aceste proiecte necesita multi bani. Este posibil sa nu ne putem permite asemenea cheltueli. Va fi greu de gasit fondurile necesare.
Va fi nevoie de transporturi de tehnologie pe acea planeta. Aceasta este necesara cel putin in faza de inceput si aceste transporturi vor costa mult. Dupa aceea va trebui sa ne descurcam folosind resursele aflate la fata locului, pentru dezvoltarea tehnologica a coloniei. Pentru ca, altfel, transporturile regulate de la Pamant la acea colonie pentru a duce cele necesare, ne va secatui resursele si banii. Acest lucru este de evitat, nu are utilitate practica. Deci, trebuie sa invatam sa ne descurcam cu ce avem la indemana acolo, numai in acest fel colonia este viabila si poate deveni independenta. Aceasta invatare trebuie facuta inca de pe Pamant, acolo nu este timp si nici cele necesare la inceput. Daca apare o problema majora acei oameni nu pot fi ajutati in timp util (depinde de numarul de persoane din acea colonie si distanta). Se pot intampla foarte multe lucruri neprevazute acolo. Ei trebuie sa aiba capacitatea si tehnologia de a face fata problemei aparute, altfel vor muri.
Trebuiesc luate masuri extraordinare impotiva contaminari cu alte forme de viata extraterestra unele de dimensiuni foarte mici, exemplu: virusi, bacterii, care cu greu pot fi detectate, fiind probabil si foarte diferite de ce cunoastem noi. Sau duse din greseala de pe Pamant si modificate genetic datorita conditiilor de transport din sptiu cosmic sau mediului de acolo si care ar putea deveni foarte daunatoare pentru om.
Uite un citat dintr-un articol pe aceasta tema:
In spatiu, bacteriile devin mult mai periculoase pentru om de cat pe Terra, sustin oamenii de stiinta, la bacteriile care s-au aflat in timpul unor zboruri la bordul navetelor spatiale au intervenit modificari la nivelul unor proteine si gene. Oamenii de stiinta nu inteleg inca intregul mecanism de modificari adaptative in celulele bacteriene, dar apreciaza ca schimbarile survenite in gena de infectiozitate accentueaza proprietatile infectioase ale bacteriilor. Vezi aici.
Pai daca oamenii de stiinta nu inteleg inca mecanismul este foarte grav. In acest caz nu este indicat sa trimitem oameni in zboruri de lunga durata sa colonizeze alte planete. Se pot intampla lucruri foarte grave cu ei.
Cum am mai spus, omul este o fiinta adaptata mediului in care s-a nascut. Ia din mediul inconjurator energie prin hrana, are nevoie de aer respirabil la o anumita presiune, si lasa inapoi in mediu substantele care nu-i sunt necesare. Acest sistem de functionare a corpului uman constitue o mare problema in cazul colonizari altor planete ce nu sunt asemanatoare Pamantului.
In sistemul nostru solar nu exista nicio planeta sa indeplineasca asemenea conditii cu exceptia Pamantului.

Pentru a putea coloniza alta planeta sau satelit din sistemul solar, este necesar ca omul sa creeze acolo conditii cat mai apropiate de cele de pe Pamant. Aici pe Terra omul face parte dintr-un biosistem. Nu poate trai normal in afara lui. Pe corpul cosmic unde se doreste sa dezvolte o colonie este necesar deasemenea sa creeze un biosistem asemantor cu cel de pe Pamant. La inceput acest biosistem va fi mic dar functional. Sunt necesare plante, animale si chiar microorganisme, urmand sa se dezvolte si sa se adapteze din mers conditiilor de acolo .Va trebui un control foarte strict al dezvoltari si imultiri acestor organisme vii. mai ales al microorganismelor. Trebuie urmarit un ciclu de  producere - neutralizare cat mai functional, deseuri zero. Va trebui reciclat tot, tinand cont ca este un sistem inchis.
Aerul pentru respirat. Pentru ca, pe nicio planeta a sistemului solar nu se gaseste aer respirabil, va trebui o metoda de producere a acestui aer la fata locului. Se poate extrage moleculele de oxigen din gazele existente  sau alte materiale aflate la fata locului.
 Apa. Este nevoie de apa pentru oameni dar si pentru plante. Trebuie cumva obtinuta din ce avem la indemana acolo. Va trebui sa aiba calitatea, parametrii cat mai apropiati de apa de pe Pamant.
Daca este radioactiva sau contine toxine? Va trebui curatata, filtrata, altfel poate omora pe cei care o consuma.
Solul. Sa presupunem ca am rezolvat problema cu apa, mai ramane problema solului, deasemenea o problema foarte serioasa. Acesta poate contine diferite metale grele sau radioactive (in cazul planetei Marte) care ajung in plantele si legumele cultivate acolo si din ele in corpul oamenilor din colonia respectiva cu consecinte foarte grave.
 Plantele. Este necesar sa construiasca sere etanse in care plantele sa produca aer respirabil si o parte din hrana. Aici iarasi apar mai multe probleme. Serele ar tebui instalate pe suprafata planetelor sau satelitilor  pentru a beneficia de lumina naturala si asa destul de deficitara in cazul corpurilor ceresti aflate la distanta mai mare de cat planeta Marte. Pe Marte temperaturile sunt destul de scazute (- 80 grade celsius) si radioactivitate crescuta datorita campului magnetic redus si atmosferei rarefiate. Deci, va trebui cumva sa neutralizam aceste radiatii si sa avem o temperatura constanta de aproximativ 20 grade. Mai ramane problema meteoritilor. Marte are atmosfera rarefiata si din aceasta cauza sunt multi meteoriti care nu se distrug in atmosfera si ajung pe suprafata solului. Acestia pot distruge serele si  instalatiile.
 Tinand cont de problemele expuse mai sus, o solutie ar fi mutarea lor sub suprafata solului in anumite pesteri naturale amenajate special de care am vorbit mai sus. Dar si aici avem de rezolvat alta problema, lipsa de lumina. Avem nevoie de lumina artificiala cat mai aproape de lumina naturala pentru dezvoltarea plantelor. Pentru a produce o asemenea iluminare este nevoie de un consum imens de energie foarete greu de obtinut in acele conditii.
Animalele. Ca un biosistem sa functioneze pe langa plante este nevoie si de animale, insecte, care sa faca parte din el. Acestea pot fi folosite pentru hrana oamenilor, polenizare, pentru curatarea mediului, hranindu-se cu anumite componente care altfel ar trebui reciclate. Sau, pur si simplu pentru distractia si recreerea oamenilor din colonie. Dar si aici apar probleme legate de transportul animalelor de la Pamant la colonie, de adaptare a lor. Va fi nevoie de animale care traiesc intr-un mediu cat mai apropiat de cel din colonie. Este nevoie de un anumit spatiu, pentru a se dzvolta normal. Va fi o problema cu spatiul si iluminarea daca colonia va fi localizata in pesteri. Vietatile ca si plantele au nevoie de lumina cat mai aproape de lumina naturala. Va trebui un contol foarte strict al numarului acestor animale, a sanatati lor, a parazitilor care le insotesc, etc.

Deseuri. Omul prin activitatile sale produce si deseuri. Se pune problema ce facem cu ele? Le aruncam in mediul respectiv, poluam acel mediu? Doar suntem specialisti la asta. Avem mari probleme aici pe Pamant si in jurul sau. Am inceput deja sa poluam si alte corpuri ceresti unde am trimis sonde si cu ajutorul lor probabil, microrganisme. Uite doua articole pe aceasta tema, deseuri spatiale  si contaminare.
Va trebui sa neutralizam deseurile, sa le descompunem in materiale asemanatoare mediului respectiv, sa le integram inapoi in mediu pentru a nu infesta mediul si colonia. Daca nu facem asta, este posibil ca in deseurile respective, sa se dezvolte anumite microrganisme modificate genetic care scapate de sub control sa fie fatale pentru colonie.

O problema este si daca pe acea planeta ar putea sa existe deja anunite entitati (nu neaparat fiinte), unele inteligente care sa nu doreasca ca oamenii sa colonizeze acea planeta si sa ia toate masurile pentru a nu se intampla acest lucru. Aici pe Pamant noi traim intr-o simbioza aproape perfecta cu alte vietuitoare, sistemul functioneaza, dar pe o alta planeta patrundem intr-un alt sistem, suntem un fel de virusi. Putem fi foarte usor respinsi daca suntem detectati  si dupa parerea mea cu greu acceptati.
De ce?... Pai colonizare in acceptiunea mea, inseamna si transformarea mediului inconjurator folosirea de resurse locale si poate ei nu doresc asta.

In acest articol am incercat sa ating o parte din problemele care apar in cazul colonizari altor planete. In realitate ele sunt mult mai multe de cat cele discutate aici. Vedeti?.....Nu este asa de simplu sa colonizam alte planete. Ce putem face?... Va trebui sa asteptam pana cand vom fi capabili de acest lucru. Pana atunci este nevoie sa dezvoltam tehnologii  noi nepoluante si cu consum mic, sa inventam si sa construim motoare pentru navele ce ne va duce acolo, sa cercetam si sa cunoastem cat mai bine mediul cosmic dar si omul si relatiile sociale. Sa avem grija de mama noastra Terra, sa poluam cat mai putin. Sa respectam viata aparuta aici. Din pacate marea majoritate dintre noi se comporta ca un fel de paraziti. Daca distrugem acest biosistem automat vom disparea si noi, este timpul sa ne trezim.
 Multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest materilal, inseamna ca a fost interesant si ma bucur ca va placut.

Calatorii spatiale - foarte greu de pus in practica

   Imi doresc ca, oamenii sa poata calatori prin spatiu, aceste calatorii ducand la o mai buna intelegere a mediului in care traim si a legilor care il guverneaza, se pare ca realizarea practica a acestui vis al omului nu este chiar asa de simpla. In timp ce pregateam un material in legatura cu vidul in spatiul cosmic  postat pe Rufon, mi-am dat seama ca este aproape imposibil ca o nava materiala sa se deplaseze in spatiul cosmic cu viteza foarte mare, sau apropiata de cea a luminii. M-am gandit cateva zile la acest aspect si am gasit patru probleme majore care stau in calea realizari unor astfel de zboruri spatiale. Acestea sunt:
   -Problemele tehnice legate de desfasurarea misiuni respective;
   -Probleme legate de necunoasterea legilor si energiilor care guverneaza spatiul cosmic;
   -Conditiile necesare sustineri vietii echipajului, in functie de distanta si timp;
   -Probleme psihice, sociale si de sanatate.

Probleme tehnice. Cateva dintre acestea sunt:
  a) Forma cea mai eficienta a navei cosmice. In orce caz aceasta nu poate fi ca in filmele SF, pline de antene, cabine, mitraliere, nituri pe exetrior. Din diferite considerente cred ca forma cea mai potrivita pentru o astfel de nava cosmica este sub forma de sfera, ou, sau amenajarea interiorului unui asteroid. Navele cosmice cu forme ciudate ca cele construite pana acum se pot folosi cel mult in sistemul solar.
  b) Sistemele de protectie a echipajului si echipamentului la diferite raze, energii, campuri, aflate in spatiul cosmic. Nu cunoastem natura si intensitatea acestor campuri si energii, deci nu putem construi un echipament adecvat de protectie in acest sens.
  c) Cu ce motor sa fie echipata o asemenea nava? Este indicat un motor care sa poata deplasa nava cu o viteza apropiata de cea a lumini sau mai mare fara a pune in pericol viata echipajului. Nu avem asemenea motoare si nici nu cred ca se vor construi vreo data.
  d) Sistemul de comanda si urmarire a directiei de deplasare. Acesta trebuie sa aiba viteza de reactie foarte mare la situatii neprevazute, manevrabilitate. Chiar daca spatiul cosmic la scara umana pare gol (vid), la viteze apropiate de cea a luminii distanta dintre corpuri raportata la viteza de deplasare face ca acel spatiu sa se aglomereze, sa creasca in densitate. Cu o asemenea viteza este aproape imposibil de evitat eventualele corpuri cosmice aflate pe directia de deplasare a navei. Acestea pot fi de dimensiuni foarte mici dar si de dimensiuni mari. Deasemenea pot avea densitati foarte diferite. Ciocnirea cu un micrometeorit la o asemenea viteza (viteza meteorit + viteza nava) poate pune in pericol nava, viata astronautilor si implicit misiunea. Ciocnirea cu un corp mai mare, va avea consecinte de neimaginat, catastrofale. Este cauza principala pentru care o nava cosmica materiala, care se deplaseaza cu o viteza apropiata de cea a luminii nu poate calatori in spatiul cosmic.
Din acest motiv cred ca, alte civilizatii cosmice ce se deplaseaza in spatiu folosesc alte principii de deplasare. Navele lor nefiind de natura fizica. Dar cred ca se pot materializa in anumite momente la locul de destinatie pentru a indeplini misiunea in plan fizic. Sau sunt materializari facute din materia locului de destinatie,  fara ca ei sa deplaseze materie fizica  de la baza la punctul de destinatie. Poate numai energii si constiinta. Aceasta ar explica lipsa de materialitate in anumite monente a OZN-urilor si ocupantilor, trecerea lor de la material la imaterial si invers in timp foarte scurt, diversitatea formelor etc.
e) Sistemul de comunicatie cu baza. Nu poate fi bazat pe unde radio acestea sunt puternic influentate de diferite campuri si au viteza mica, daca nava se deplaseaza in plan fizic. Comunicarea prin raze laser?....Deasemenea viteza este mica, necesita consum mare de energie si o orientare foarte precisa ca nu mai vorbim de obstacolele care pot fi in calea razei laser. Atunci cum putem comunica? Se pare ca nu dispunem de o asemenea tahnologie care sa poata fi alplicata la distante foarte mari. Poate prin telepatie dar nu a testat inca nimeni daca este posibil pe distante mari. In  misiunile Apollo de pe Luna am inteles ca s-au facut asemenea teste comunicand telepatic cu cei de pe Pamant. Edgar Mitchell este un vechi susţinător al puterilor paranormale şi al modelelor alternative de realitate. În timpul zborului său pe Apollo chiar a condus teste private de percepţie extrasenzorială - ESP (extrasensory perception) cu prietenii săi de acasă.
Informatia este luata de pe scientia.ro.

Probleme legate de necunoasterea de catre om a legilor si energiilor ce guverneaza spatiul cosmic, influenta fortelor si energiilor din spatiul cosmic asupra navei si echipajului.
Omul nu cunoaste inca, daca legile fizice cunoscute de noi se aplica la fel in sistemul solar, in galaxie si in afara acesteia. Sunt acestea valabile in toate aceste sisteme? Imposibilitatea cunoasteri distantei exacte pana la punctul de destinatie. Corpul cosmic de destinatie este in miscare fata de Pamant si nava cosmica. In spatiul cosmic toate corpurile se misca unele fata de altele. Greu de stabilit traectoria cand totul este in miscare relativa. 
   Dupa cate stim razele de lumina sunt puternic  deviate de gravitatie (lentile gravitationale). In spatiu cosmic sunt corpuri cu gravitatie foarte puternica care pot devia aceste raze. Deci, noi vedem corpul cosmic intr-un loc, dar este posibil ca acel corp sa fie in cu totul alt loc. Ce mare dezamagire ar fi pentru echipajul unei nave cosmice, care ajungand la locul unde se credea ca se afla punctul de destinatie, sa nu gasesc nimic sau nimeresc intr-o stea care explodeaza (supernova) sau alt obiect exotic. Toate aceste cauze duc la imposibilitatea realizari zborurilor cosmice cu nave din materie fizica.
    Cum credeti ca se deplaseza prin spatiu inteligentele extraterestre ? Cum  afla exact punctul de destinatie? Voi ce credeti?..... Eu cred ca, fiecare corp ceresc vibreaza intr-un anume fel. Campul lui eteric. Ei dupa aceasta amprenta energetica se ghideaza pentru identificarea unui anumit corp ceresc. Probabil corpurile cosmice care adapostesc viata de tip inteligent, vibreaza intr-un anume fel si astfel sunt usor de gasit pentru ei.

Probleme psihice, sociale si de sanatate.
O alta piedica in realizarea acestui vis al omului de a calatori in spatiul cosmic, este chiar factorul uman, fizicul si mentalul sau. Sa detaliem un pic. Calatoriile facute de om in afara atmosferei terestre au fost de scurta durata si in acest timp omul a desfasurat multiple activitati dinainte programate. Din punct de vedere mental si al relatiilor membrilor echipajului nu au avut timp sa se plictiseasca. Dar altfel se pune problema  in calatoriile spatiale de lunga durata. Cu cat durata calatoriei este mai mare, cu atat activitatea fizica si psihica a omului este afectata. Apar diverse probleme fizice legate de oasele scheletului (demineralizarea oaselor) si muschii astronautilor se atrofiaza in conditii de gravitatie redusa. Au fost scrise o serie de articole pe aceasta tema in diverse carti, reviste, net, etc.Un articol recent legat de problemele de vedere dar si alte probleme care se manifesta la astronautii intorsi din misiune a aparut in revista Magazin. Aceste probleme sunt o piedica serioasa in calea unei misiuni spatiale de lunga durata.
Citat din articol:
In ultimii ani, posibilitatea ca astronautii pamânteni sa ajunga pe Planeta Rosie este luata tot mai des in consideratie. Insa, in ciuda asteptarilor optimiste ale fanilor calatoriilor si explorarilor spatiale, specialistii afirma ca un astfel de voiaj implica riscuri imense, referitoare la expunerea la radiatii, dar si la eventuale defectiuni tehnice sau, nu in ultimul rând, la modul in care izolarea poate afecta comportamentul uman. Un pericol la fel de grav, necunoscut pâna acum, a fost pus recent in evidenta: posibilitatea ca astronautii sa orbeasca, din cauza indelungatei sederi in imponderabilitate. O afectiune oculara despre care s-a dovedit abia de curând ca ar eroda viziunea astronautilor aflati timp de luni de zile la bordul Statiei Spatiale Internationale ii face pe medici sa se teama ca viitorii exploratori ai cosmosului ar putea orbi chiar inainte de a ajunge la destinatia misiunilor lor – Marte sau corpuri ceresti mai indepartate. Oftalmologii releva ca este vorba despre o afectiune similara intrucâtva cu edemul papilar, fiind provocata de cresterea presiunii intracerebrale, cauzata, se pare, de microgravitatie. Articolul poate fi citit pe revistamagazin.ro.
  In astfel de calatorii este necesar un numar mai mare de membri in echipaj, barbati si femei. Intre aceste persoane trebuie sa existe anumite reletii, de colaborare, subordonare, intrajutorare, etc. Din pacate nu stim in acest moment, foarte exact, cum vor decurge relatiile intre membrii unui asemenea echipaj, tinand cont de timpul in care vor sta impreuna. S-au facut cateva cercetari in acest sens in baze de pe Pamant dar si pe statiile spatiale si este clar ca, pe timp indelungat apar anumite probleme. Nimeni nu stie cum va reactiona un asemenea astronaut pe timp indelungat. In cursul calatoriei nu este nimic interesant de facut, treburi de rutina. Activitatile de pe nava devin plictisitoare si pot sa apara greseli si probleme de comunicare, certuri, cu ceilalti membrii ai echipajului. La aceasta contribuind si spatiul insuficient si folosirea in comun a utilitatilor si resurselor navei. Daca apare o situatie neprevazuta care va trebui rezolvata rapid, stresul va fi si mai mare ca si posibilitatea de a gresi. Cum va fi rezolvata in acest caz situatia daca un membru al echipajului ia o decizie gresita care va pune in pericol misiunea si viata echipajului? Nu stim cum ne poate afecta din punct de vedere mental anumite energii din spatiul cosmic pentru ca, inca nu cunoastem acele energii, nu stim nimic despre ele. Daca durata calatoriei este mult mai mare, apare si necesitatea relatiilor sexuale. Sau se va merge pe varianta de a face urmasi, ei fiind aceia care vor ajunge la destinatie. Asta daca vor mai fi interesati si daca gandesc ca si parintii lor. Ce legatura este intre ei si cei de la baza? Ce reprezinta pentru ei baza? Daca ei nu cunosc direct aceste lucruri si pe cei care i-au trimis pe parintii lor in misiune? Cu cat nava are o independenta mai mare fata de baza, cu atat ei au posibilitatea de a lua decizii care nu sunt in concordanta cu scopul misiuni. Isi iau destinul in propriile maini. Fac ce vor, pot intrerupe contactul definitiv, nu-i leaga ninic de baza.
  Dar sa vedem mai intai daca este posibilă concepţia, sarcina şi naşterea în spaţiu. Un articol interesant pe aceasta tema a fost scris pe Scientia.ro. Va prezint mai jos cateva probleme evidentiate in acest articol care pot duce la imposibilitatea realizari unor astfel de misiuni. Citat:
Până în prezent misiunile spaţiale au fost, în marea majoritate, de scurtă sau foarte scurtă durată. Dar în viitor, dacă vrem să ajungem pe Marte sau mai departe, durata călătoriilor în spaţiu va creşte considerabil. A priva astronauţii de sex timp îndelungat ar putea duce la apariţia unor probleme de natură fizică şi mai ales psihologică.
În ceea ce priveşte concepţia unui copil în spaţiu, principala problemă o reprezintă radiaţiile, chiar şi în cazul orbitelor joase, unde câmpul magnetic terestru ne apără într-o oarecare măsură. Aceste radiaţii afectează ADN-ul, putând duce la malformaţii grave ale embrionului. O altă problemă o reprezintă schimbările hormonale prin care trece o persoană în condiţii de gravitaţie nulă, ce afectează inclusiv calitatea spermei.
De fapt, nu ştim exact dacă este posibilă concepţia în spaţiu. Sau dacă embrionul se va ataşa de uter. Celulele se divid foarte repede pe timpul sarcinii şi orice eroare mică se amplifică odată cu creşterea embrionului.
Unele studii sugerează că radiaţiile din spaţiu pot duce la sterilitatea copilului încă dinainte ca acesta să se nască. Acest lucru pune în dificultate eventualele programe spaţiale de populare a altor planete, atâta vreme cât nu există o protecţie echivalentă cu cea pe care ne-o oferă câmpul magnetic al planetei noastre. Cât despre afectarea funcţiei de reproducere a astronauţilor, nu s-au raportat cazuri, dar luăm în considerare şi timpul limitat petrecut în spaţiu de aceştia.
O sarcină evoluată în spaţiu va condamna copilul la o viaţă departe de Pământ. Oasele mai subţiri, muşchii nedezvoltaţi complet, organele modificate, într-un cuvânt, tot organismul format şi adaptat la lipsa gravitaţiei, transformă o vizită terestră în grave probleme de sănătate. Articolul poate fi citit pe scientia.ro

Deci, o asemenea fiinta nascuta in spatiul cosmic, nu va putea trai pe o anumita planeta, in camp gravitational.

In acest articol am vrut sa scot in evidenta o parte din problemele care vor trebui cumva rezolvate pentru a putea calatori in spatiul cosmic. Binenteles ca nu am putut atinge toate problemele dar si acestea sunt foarte importante. Dar poate gasim alte cai sa facem acest lucu, cai care nu le sesizam acum. Numai inaintand pe calea cunoasteri cu o minte deschisa le putem descoperi. Pana atunci putem folosi cu succes roboti construiti de noi, roboti ce vor fi din ce in ce mai performanti. Cred ca aceasta este calea cea mai buna la inceput, avem si ceva experienta in acest domeniu. Cred ca, si alte entitati extraterestre au inceput cercetarea spatiala in acest mod, robotizat. Este posibil ca noi sa fi intrat in contact cu asemena roboti, biorobotii, de natura extraterestra dar sa nu fim capabili sa facem diferenta intre ei si fiintele extraterestre. Acest tip de misiune nu pune in pericol viata entitatilor care fac explorarea altor corpuri ceresti si a cosmosului.
Un articol pe aceasta tema poate fi citit in revista  Magazin, primul articol sau articolul nr.doi.
Deasemenea vreau sa recomand un articol foarte bun despre misiuni spatiale, poate fi citit pe astropedia.ro.
Perfectionarea tehnici spatiale si cunoasterea spatiului se face in pasi marunti asa cum face un copil pe calea spre cunoastere  indepartandu-se treptat de mama sa si cercetand. Un bun inceput poate fi si acesta:
Compania Virgin Galactic, speră ca într-o bună zi să lanseze turişti în spaţiu,sa lanseze sateliţi cu un cost mult mai mic decât cel al sateliţilor din programele guvernamentale. Pentru început, Virgin Galactic va efectua zboruri suborbitale, urmând ca pe viitor traseul să devină mai îndrăzneţ. Mai mult, Branson a declarat că speră ca, în viitor, să reuşească să construiască un hotel în spaţiu. Între timp, compania a vândut deja 430 de bilete pentru călătoria în spaţiu, obţinând 86 de milioane de dolari. Fiecare turist a plătit 200.000 de dolari pe bilet. Cititi mai multe pe descopera.ro
Vedeti, pana la urma totul se rezuma la bani. Nu avem bani, sau avem dar cheltuim aiurea, nu vom realiza nimic. Pentru aceasta chiar trebuie un efort concentrat. Chiar merita efortul? Cand semeni de-ai nostrii mor in mizerie si saracie fara ca noi sa-i ajutam si cheltuind milioane de dolari aiurea? Sper sa fim in stare sa gasim caile cele mai bune pt. noi si copii nostrii.
Multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi acest materilal, inseamna ca a fost interesant si ma bucur ca va placut.