Spaţiul - timpul si limitele raţiunii umane

Un articol interesat despre neputinta fiintei umane de a  intelege concepte precum spatiul si timpul a aparut pe Scientia .ro.  Cateva citate din articol sunt postate mai jos:
-deşi progresul ştiinţei umane este virtualmente infinit, există limite naturale ale fiinţei umane, limite ce,
blochează definitiv accesul la anumite aspecte ale lumii, privită ca tot ce există.
-noi, oamenii, avem limite congenitale de nedepăşit, care ţin de ceea ce suntem, iar simpla noastră natură reprezintă o barieră definitivă în faţa înţelegerii ultime a lumii în care trăim.
-deşi operăm în mod curent cu conceptele de spatiu si timp, acestea ne sunt de neînţeles în profunzime. Iar înţelegerea deplină a acestora este imposibilă, oricât de avansată va fi cunoaşterea umană, limite naturale împiedicându-ne să ajungem vreodată, în actualul stadiu de evoluţie al nostru, ca fiinţe umane sa le intelegem.

-Putem specula că, probabil raţiunea umană a evoluat spre a înţelege microuniversul în care trăim.  Concepte ca infinitul, lipsa timpului ori absenţa absolută nefiind necesare pentru vieţuire. Suntem deci înzestraţi cu cel mai minunat aparat cognitiv pentru o lume obligatoriu temporală şi obligatoriu spaţială. Nimic atemporal şi care nu ocupă spaţiu nu poate fi procesat de mintea umană şi nu poate fi înţeles. Şi iată că  aceste limite, astăzi, când încercăm să judecăm despre limitele temporale şi spaţiale ale universului nostru, blochează accesul la concepte care par imperios necesare înţelegerii misterelor lumii. 

Articolul complet poate fi citit pe scientia.ro

Interesant este ca apar voci care incearca sa explice ca, anumite concepte pe care le avem despre timp si spatiu pot fi interpretate gresit de noi oamenii datorita limitarilor care le avem ca fiinte fizice si ca entitati apartinatoare sistemului. Ceva care apartine unui sistem este foarte greu sa-si inagineze sistemul in ansamblul sau. Spre exemplu, este ca si cum o molecula din corpul nostru ar incerca sa-si imagineze cum aratam pe exterior si ar incerca sa inteleaga modul nostru de gandire. Acest fapt fiind imposibil. Este bine ca am inceput sa ne dam seama cum stau lucrurile cu functionare minti unane si ca apar tot mai multi oameni care sustin acest fapt deoarece anumite concepte chiar daca sunt gresite, sunt transmise generatiilor tinere, in scoli, ca fiind adevaruri absolute. Asa cum este inceputul formari universului, Big Bangul, expansiunea universului, notiunea de timp, gauri negre, etc. Anumiti oameni de stiinta care s-au dedicat acestor ipoteze nu pot renunta asa usor la ele, s-ar discredita, si incearca sa le impuna pe ideea ca, cine stie mai bine ca ei sa-i poata contrazice? Adevarul este ca si ei sunt oameni si au si ei aceleasi limitari ca toti ceilalti, pot gresi. Au fost destule cazuri in istorie cu oameni de stiinta care au gresit. Important este sa recunoastem  si ca in aceste cazuri vorbim de ipoteze nu de ceva real, absolut.

Articole ca cel de mai sus demonstreaza ca suntem pe drumul bun. Nu vreau sa fiu neaparat ,, gica contra'', nu sunt impotriva oamenilor de stiinta, dar trebuie facuta o distinctie clara intre teorie si real, altfel ne virusam cu virusi ai mintii. Si ce e mai rau ca virusam si generetiile tinere chiar din scoala cu invataturi gresite.
Cateva discutii pe marginea acestui subiect puteti citi pe forumul de OZN-uri si fenomene conexe
RUFON